Bursa
Basescu in fata unei optiuni: pe scut sau sub scut
A trecut deja suficient timp de la expunerea publica a interventiei olografe a primului-ministru pe langa presedintele tarii, in beneficul unui partener de afaceri si prieten apropiat al celui dintai, ca sa putem judeca cu mintea limpede cele intamplate si sa incercam sa descifram cat mai multe din cele ce se pot intampla.
Pentru ca artificierul focului de artificii care a inrosit pana la incandescenta scena politica este presedintele Basescu, sa incercam sa privim lucrurile dintr-o posibila perspectiva a domniei sale.
Ce a reusit pe deplin Traian Basescu? Primul: sa dovedeasca pana si pentru nevazatori gradul de tembelism strigator la cer al omului care este astazi in fruntea Guvernului. Cu o oroare sincera pentru orice exces de limbaj si cu scuzele de rigoare pentru o formulare mai putin obisnuita, cred totusi ca ”tembel” este un eufemism, unul dintre calificativele cele mai tandre care se pot aplica pe fruntea cuiva care a reusit prestatia dlui. Calin Popescu Tariceanu, in ultimele zile. Dupa ce ai mai dat-o o data cu bata in balta (telefonul la procurorul-general Ilie Botos) si ai cazut ca un papagal in cursa intinsa de o doamna al carei nume nu esti pentru nimic in stare sa-l retii, sa recidivezi pe acelasi teren, in fata aceluiasi interlocutor, care te atrage in aceeasi schema de joc, sa te juri din nou, cu o falca in cer si una in pamant, ca nici usturoi n-ai mancat si nici gura nu-ti miroase si sa te lasi prins cu fofarlica ca un mincinos de trei parale este o performanta la care numai un om cu minte cat un ou de bibilica poate aspira. Gratie bunavointei dlui. Basescu, dl. Tariceanu a avut, in sfarsit, privilegiul sa afle, si sa arate lumii intregi, cat il duce capul. Se pare ca, in ceea priveste condusul automobilului, urmarile nu sunt, cel putin deocamdata, alarmante; in ceea ce priveste insa partidul al carui presedinte tocmai a fost reales si motocicleta consecintele ajung la cote catastrofale, asa cum de altfel s-a si vazut